În cea de-a doua parte a secolului al XIX-lea, Vâlcele se număra printre staţiunile cele mai vizitate din Transilvania. Apa medicinală a staţiunii era cunoscută deja de secole, cu toate acestea aşezământul a devenit staţiune balneară populară doar din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Primul care şi-a construit case în acest loc în 1770 a fost contele Nemes János, exemplul lui fiind urmat şi de către alte familii nobiliare.
Datorită strânsei vecinătăţi cu Moldova şi Muntenia, mulţi boieri munteni au vizitat această staţiune. Însuşi principele sârb Milos Obrenovici a făcut apel la posibilităţile curative din staţiune, mai târziu la ordinul său a fost ridicată o biserică ortodoxă pe terenul făcut cadou de către Béldi Ferenc in 1853. Această biserică a fost construită în amintirea vindecării principelui. Staţiunea balneară a fost una dintre cele mai populare staţiuni ale imperiului austro-ungar, din păcate astăzi majoritatea clădirilor sale de odinioară se află în ruini.
Localitati componente: Araci, Ariusd, Valcele si Hetea Prima atestare scrisa a satului Ariusd dateaza din anul 1468. In apropierea localitatii s-a descoperit o asezare neolitica (ceramica pictata, bijuterii din cupru), facand parte din cultura Ariusd, Cucuteni, Cotofeni. Satul Hetea este populat in majoritate de cetateni romi care desfasoara activitati traditionale (culesul ciupercilor si al plantelor medicinale, fabricarea obiectelor din rachita si lemn).
Asezare geografica: comuna Valcele se afla situata in partea sud-vestica a judetului, fiind strabatuta de drumul judetean DJ 103, care este modernizat (asfaltat), in stare de fuctionare relativ buna, constituind principala cale de legatura ci zonele invecinate. Relief: teritoriul comunei se intinde deasupra zonei marginale nord-estice a muntilor Baraolt, altitudinea fiind de 700-900 m.
Ape: in partea de sud a comunei se afla raul Olt. Comuna Valcele este situata la o distanta de 17 km fata de resedinta de judet Sf. Gheorghe. Istoricul comunei si resurse naturale: datorita apelor tamaduitoare, asezarea era cunoscuta chiar de romani sub numele "Castrum agua vivarum". Inca din secolul al XVII-lea, in jurul izvoarelor de apa minerala au inceput sa se edifice adaposturi de lemn si scanduri (vara veneau bolnavii din imprejurimi). Cu trecerea timpului renumele apelor minerale din Valcele a devenit din ce in ce mai cunoscut. Un aport deosebit la acest lucru l-a avut contele Nemes, care in anul 1770 a ridicat o constructie moderna in stil elvetian, avand doua nivele, cu destinatie de cazare si un restaurant.
Acest edificiu a atras nobilimea din zona, fapt ce a condus la cresterea resurselor financiare si implicit la amenajarea statiunii. Din statisticile vremii rezulta ca in perioada 1865-1874, media pacientilor a fost de 1477 persoane, iar intre anii 1930-1938 a depasit 2500 pacienti pe sezon. Statiunea Valcele s-a dezvoltat puternic in perioada cuprinsa intre primele decenii ale secolului trecut si pana la primul razboi mondial. In aceasta perioada s-au dat in functiune "Baile clocotitoare" (baile reci), precum si baile calde. La inceputul sec.XX se descopera noi surse de apa minerala, fapt ce conduce la ridicarea unui sanatoriu balnear, dotat cu echipamente moderne de hidroterapie (demolat in anii 30). Cu numai cateva decenii in urma, localitatea Valcele era o statiune balneara cu mare renume atat in tara cat si peste hotare. Printre distinsii vizitatori din tara care si-au petrecut o perioada de timp la Valcele amintim familile Ghica, Stirbei, Cantacuzino, Florescu precum si personalitati de marca: Gheorghe Baritiu, Nicolae Balcescu, Titu Maiorescu. Printre vizitatorii straini care au vizitat statiunea se numara arhiducele austriac Iosif si principele Serbiei, Milos Obrenovici, care drept recunostinta pentru eficacitatea tratamentului efectuat a finantat in anul 1843 construirea bisericii ortodoxe din localitate.
- Biserica Ortodoxa, constructie 1844
- Casa parohiala, secolul al XIX-lea
- Bustul lui Nicolae Balcescu, istoric si revolutionar roman
- Bustul lui Avram Iancu, intelectual transilvanean, conducatorul Tarii Motilor din 1849
- Troita Eroilor cazuti in cel de-al Doilea Razboi Mondial
- Rezervatia naturala Ciucas-Vitel
- Izvoare de apa minerala
-
